Repararea unei hidroizolații vechi nu este niciodată o decizie simplă. Mulți proprietari pornesc de la ideea că, dacă există infiltrații, este suficient să se aplice un strat nou peste cel existent. În realitate, o hidroizolație veche poate fi reparată doar dacă respectă anumite condiții de aderență, stabilitate și continuitate. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, orice strat aplicat peste va ține o perioadă scurtă, după care infiltrația reapare exact în aceleași zone sau chiar în altele noi. Înainte de a decide dacă se poate repara sau dacă trebuie refăcut tot sistemul, trebuie înțeles ce se întâmplă, de fapt, sub stratul vizibil.
Primul lucru care trebuie verificat este aderența membranei vechi. O membrană care este bine lipită, fără bășici sau zone care se ridică, este un candidat bun pentru reparații. În schimb, dacă există zone unde materialul se desprinde ușor, se simte moale sau produce un sunet gol la atingere, înseamnă că sub membrană există apă sau aer. În aceste cazuri, dacă se aplică un strat nou, acesta se va ridica odată cu cel vechi. Aderența este esențială, deoarece hidroizolația trebuie să formeze un singur corp, nu două straturi separate care se mișcă independent.
Un alt aspect important este starea șapei. Chiar dacă membrana pare deteriorată doar la suprafață, șapa de dedesubt poate fi fisurată, tasată sau desprinsă. Dacă apa a ajuns în stratul suport, este foarte posibil ca șapa să fie afectată și să nu mai ofere stabilitate. O șapă desprinsă duce inevitabil la apariția de bălți sau zone unde membrana se întinde și se comprimă diferit față de restul suprafeței. O hidroizolație nouă aplicată peste o șapă slăbită nu poate funcționa corect, chiar dacă stratul de deasupra este impecabil.
Ridicările pe atic sunt, de asemenea, un indicator important. Dacă membrana veche este crăpată sau desprinsă pe verticală, nu este suficient să se aplice material nou peste ea. Ridicările trebuie refăcute complet, deoarece acolo apare primul loc de infiltrație. Dacă stratul vechi este rigid și nu mai are elasticitate, materialul nou nu va putea prelua tensiunile care apar în zona verticală. Practic, va lucra separat de stratul existent, iar desprinderea va apărea inevitabil.
Trecerile pentru țevi, aerisiri și scurgeri trebuie analizate cu atenție. Aceste zone sunt punctele cele mai fragile ale unei terase. O hidroizolație veche, în special una bituminoasă, se degradează cel mai repede în jurul acestor elemente. Dacă membrane vechi au fost “peticite” în trecut cu bucăți mici aplicate doar pe zona afectată, este foarte probabil ca aceste petice să se fi desprins sau să fi îmbătrânit. Un sistem de hidroizolație nou nu poate fi aplicat peste astfel de reparații improvizate fără o pregătire serioasă. În multe situații, este necesară decopertarea completă în jurul trecerilor și reconstruirea detaliilor.
Este important de observat și dacă membrana veche are ardezie. Ardezia nu permite o lipire corectă a materialelor noi fără o amorsă specială sau fără pregătirea mecanică a suprafeței. Dacă ardezia este exfoliată, îndepărtată pe zone largi sau foarte degradată, atunci aplicarea unui strat nou peste ea devine riscantă. O suprafață neuniformă va face ca noua hidroizolație să fie aplicată inegal, ceea ce duce la diferențe de grosime și la tensiuni locale.
În unele situații, membrana veche are mai multe straturi suprapuse, aplicate în diferiți ani. Acest lucru este foarte des întâlnit pe blocurile vechi. Problema este că aceste straturi nu au fost aplicate corespunzător, iar între ele există zone neumplute sau care s-au desprins. Un nou strat aplicat deasupra nu va rezolva problema, deoarece structura de sub el este instabilă. Reparația în astfel de cazuri este doar temporară, iar refacerea completă devine inevitabilă.
Există totuși situații în care hidroizolația veche poate fi refăcută fără decopertare totală. Dacă membrana este aderentă, șapa este stabilă, iar zonele cu probleme sunt limitate, materialul nou poate crea o suprafață complet funcțională. Hidroizolațiile lichide sunt deseori folosite în astfel de cazuri, deoarece pot acoperi întreaga suprafață uniform. Totuși, și în acest caz, zonele care au probleme trebuie reparate înainte, altfel noul strat va copia defectele și va ceda la fel de repede.
Recondiționarea unei hidroizolații nu este doar o chestiune de aplicat material nou, ci de înțeles dacă sistemul vechi poate suporta încă un ciclu de utilizare. Dacă baza este bună, reparațiile pot fi durabile. Dacă baza este slăbită, singura soluție corectă este refacerea completă.
