Adresa unei pagini web arată cui aparține site-ul, dar numai dacă este citită în locul potrivit: domeniul real este porțiunea aflată imediat înaintea primei bare oblice simple, citită de la dreapta spre stânga. Tot ce apare în fața lui poate fi ales liber de proprietarul site-ului, inclusiv numele unei bănci, al unei instituții sau al unui magazin. Majoritatea paginilor false se bazează exact pe faptul că adresa este citită de la stânga la dreapta, în grabă.
Din ce părți este formată adresa unui site?
Adresa unui site (URL) are cinci părți principale, fiecare cu alt rol. Pe exemplul fictiv „https://magazin.exemplu.ro/cont/plata?id=25”:
| Parte | În exemplu | Ce arată |
|---|---|---|
| Protocolul | https:// | Conexiune criptată între browser și server |
| Subdomeniul | magazin. | O secțiune aleasă de proprietarul domeniului |
| Domeniul | exemplu | Numele înregistrat, partea care identifică proprietarul |
| Extensia | .ro | Domeniul de nivel superior, de țară sau generic |
| Calea și parametrii | /cont/plata?id=25 | Pagina din interiorul site-ului |
Partea care contează pentru identificare este grupul „domeniu + extensie”, adică „exemplu.ro”. Subdomeniul și calea nu spun nimic despre cine deține site-ul.
Cum se găsește domeniul real într-o adresă lungă?
Domeniul real se găsește căutând prima bară oblică simplă de după „https://” și citind spre stânga până la al doilea punct. Două exemple fictive arată diferența:
- „https://plati.exemplu.ro/factura” aparține domeniului „exemplu.ro”; „plati” este doar un subdomeniu.
- „https://exemplu.ro.plati-online.com/factura” aparține domeniului „plati-online.com”; „exemplu.ro” este aici doar un subdomeniu, ales ca momeală.
Pe telefon, unde bara de adrese este scurtă, adresa completă se vede atingând bara sau ținând apăsat pe link înainte de a-l deschide.
Ce arată lacătul din bara de adrese?
Lacătul arată doar că legătura dintre browser și site este criptată, nu că site-ul este sigur sau onest. Certificatele pentru criptare se obțin ușor și gratuit, așa că și paginile false au, de obicei, lacăt și adresă care începe cu „https”. Lipsa lacătului pe o pagină care cere date personale este un semn de alarmă, însă prezența lui nu dovedește nimic despre proprietar.
După ce semne se recunoaște o adresă falsă?
O adresă falsă imită de regulă un domeniu cunoscut prin modificări mici, ușor de trecut cu vederea.
- Litere înlocuite: cifra „1” în loc de „l”, „0” în loc de „o”, „rn” în loc de „m”.
- Cuvinte adăugate: „exemplu-plata.ro”, „exemplu-verificare.com”, „exemplu-ro.net”.
- Altă extensie: numele corect, dar cu „.com”, „.net” sau altă terminație decât cea oficială.
- Caractere din alte alfabete: litere chirilice sau grecești care arată identic cu cele latine.
- Linkuri scurtate: adrese care ascund destinația până la deschidere.
Mesajele care trimit la astfel de pagini creează de obicei o urgență: o plată blocată, un colet reținut, un cont suspendat.
Cum se recunoaște site-ul unei instituții publice?
Site-ul unei instituții publice se verifică pornind de la o adresă cunoscută, nu de la linkul primit într-un mesaj. Multe instituții din România folosesc domenii terminate în „gov.ro”, dar nu toate: unele au domenii proprii cu extensia „.ro”. De aceea, regula sigură este ca adresa să fie scrisă direct în browser, din documentele oficiale primite anterior, de pe factură sau de pe contract, și salvată apoi ca semn de carte.
Ce se face după ce s-a deschis o pagină suspectă?
Deschiderea unei pagini suspecte fără introducerea de date are, de obicei, consecințe reduse, însă pașii următori depind de ce s-a completat.
- Pagina se închide fără a descărca sau a instala ceva din ea.
- Dacă s-a introdus o parolă, aceasta se schimbă imediat, pornind de pe site-ul oficial, și pe toate conturile unde a fost folosită.
- Dacă s-au introdus datele unui card, banca se anunță imediat, pe numărul de pe spatele cardului, pentru blocare.
- Se verifică istoricul tranzacțiilor în zilele următoare și se păstrează mesajul primit, ca dovadă.
Măsurile generale de protecție a conturilor sunt explicate în articolul despre protejarea datelor personale online. O limită de plată potrivită reduce paguba în cazul unui card compromis, după cum arată materialul despre plafonul plăților fără contact. Iar când problema apare la un magazin real care nu livrează, pașii sunt cei din ghidul despre comerciantul care a luat banii și nu a livrat.