Fiecare monument istoric din România are în Lista Monumentelor Istorice (LMI) un cod unic, format din cinci părți: indicativul județului, categoria monumentului, tipul de obiect, grupa valorică și un număr de ordine. Un cod de forma „SB-II-m-A-12345” se citește astfel: județul Sibiu, monument de arhitectură, monument individual, de valoare națională și universală, cu numărul 12345. Odată înțeleasă structura, codul spune în câteva secunde ce fel de clădire sau sit este și cât de importantă este considerată.
Ce înseamnă fiecare parte a codului LMI?
Codul LMI se citește de la stânga la dreapta, fiecare grupă fiind separată de liniuță.
| Poziție | Valori posibile | Ce arată |
|---|---|---|
| 1. Județul | AB, AR, AG … VN, B pentru București | Unde se află monumentul |
| 2. Categoria | I, II, III, IV | Arheologie, arhitectură, for public, memorial sau funerar |
| 3. Tipul | m, a, s | Monument, ansamblu sau sit |
| 4. Grupa valorică | A, B | Valoare națională și universală sau valoare locală |
| 5. Numărul | Cinci cifre, uneori cu sufix | Poziția în listă și, eventual, componenta |
Indicativele de județ sunt aceleași litere folosite pe numerele de înmatriculare, ceea ce le face ușor de recunoscut.
Care sunt cele patru categorii de monumente?
Categoriile de monumente sunt notate cu cifre romane și separă monumentele după natura lor.
- I – Arheologie: așezări, cetăți și necropole antice sau medievale, adesea vizibile doar parțial la suprafață.
- II – Arhitectură: biserici, case, conace, poduri, clădiri industriale; este categoria cu cele mai multe intrări.
- III – For public: statui, busturi, monumente de pe străzi și din piețe.
- IV – Memoriale și funerare: case memoriale, morminte, cimitire și troițe cu valoare istorică.
O cetate dacică va avea, de regulă, cod din categoria I, iar o biserică de lemn aflată în paragină va apărea în categoria II.
Prin ce diferă un monument, un ansamblu și un sit?
Litera mică din mijlocul codului arată dacă protecția privește un obiect, un grup de obiecte sau un teritoriu. Monumentul („m”) este o construcție izolată, de exemplu o casă. Ansamblul („a”) reunește mai multe construcții legate între ele, precum o mănăstire cu biserică, chilii și zid de incintă. Situl („s”) este un teren delimitat, cum ar fi un centru istoric sau o zonă arheologică.
Componentele unui ansamblu primesc același număr de bază și un sufix: „.01”, „.02” și așa mai departe. Astfel, biserica și clopotnița aceleiași mănăstiri pot avea coduri care diferă doar prin ultimele cifre.
Ce înseamnă grupa valorică A sau B?
Grupa A cuprinde monumentele de valoare națională și universală, iar grupa B pe cele reprezentative pentru patrimoniul local. Diferența nu înseamnă că un monument din grupa B poate fi neglijat: ambele grupe sunt protejate prin lege, iar intervențiile asupra lor cer avize de specialitate. Grupa influențează însă nivelul la care se emit unele avize și interesul pentru finanțări de restaurare.
Unde se găsește codul unui monument?
Codul se găsește în Lista Monumentelor Istorice, publicată oficial și actualizată periodic de autoritatea centrală pentru cultură. Lista este organizată pe județe, iar fiecare rând conține codul, denumirea, localitatea, adresa și datarea. Pe unele clădiri, codul apare și pe o plăcuță de marcare montată la intrare.
Lista conține date de identificare, nu istoricul complet al clădirii. Pentru povestea unui monument, sursele potrivite rămân muzeul local, monografia localității și arhivele, după cum arată articolul despre rolul muzeelor în păstrarea istoriei locale.
Cum se folosește codul LMI într-un proiect școlar?
Codul LMI este un punct de plecare bun pentru o lecție de istorie locală, pentru că leagă o clădire reală de un document oficial. O metodă simplă de lucru:
- Elevii aleg trei monumente din localitate sau din județ și le caută codurile în listă.
- Descompun fiecare cod în cele cinci părți și notează ce înseamnă fiecare.
- Compară datarea din listă cu informațiile găsite la muzeu sau în monografie.
- Vizitează monumentul și îl fotografiază, observând materialele și starea de conservare.
- Pentru o cetate, citesc și planul ei, cu ajutorul ghidului despre zidurile, turnurile și porțile unei cetăți.
Exercițiul arată concret că patrimoniul nu înseamnă doar obiectivele celebre, ci și casa de pe colțul străzii sau crucea de piatră de la marginea satului. Atunci când starea unui monument pare să se degradeze, sesizarea se adresează direcției județene pentru cultură, iar discuția despre restaurarea caselor bătrânești și a monumentelor oferă contextul acestor intervenții.